sâmbătă, 1 septembrie 2012

A venit toamna...

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
                                      Nichita Stanescu-Emotie de toamna




In calendar a venit toamna...Si in sufletul meu se asterne iarasi aceeasi melancolie care imi da tarcoale in fiecare an...Nu stiu de ce,dar asta mi se intampla.E o stare de liniste,sufletelul meu contempla la tot ce ma inconjoara,ma reinventez si imi fac planuri noi de viitor.Asta ar trebui sa se intample primavara sau cum?



Ador miresmele de regina noptii si de struguri copti!ador linistea serilor si racorica ce imi face pielea de gaina.Motiv numa' bun de cuibarit in bratele lui...Eu nu vad toamna neaparat ca pe un anotimp al tristetii,ci mai degraba ca pe unul de linistire,intotdeauna sunt mai zbucuimata vara,mi se pare cel mai obositor anotimp!

Sa nu ne gandim la vara ce a trecut,ci la toamna care ne asteapta.Sa nu privim inapoi,ci inainte.Sa stam in tihna,sa meditam la ce am realizat si la ce ne propunem,ca doar toamna se numara bobocii,nu?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza cu bun simt!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.