joi, 4 aprilie 2013

Copilul si etapa "De ce?". Cum ii raspundem?

Pe masura ce cresc, copiii nostri devin tot mai curiosi, vor sa acumuleze cat mai multe informatii, iar noi trebuie sa le raspundem acestei nevoi, discutand cu ei permanent. Nu raspundeti copiilor intr-o doara, cand nu stie ceva si te intreaba, ce gogoasa ii spui, aia invata! Asa ca ia o pauza de la ciorbita sau de la calcat rufele, aseaza-te langa puiul tau si da-i raspunsul potrivit.


Fetita mea a ajuns la etapa "De ce?", o etapa peste care unii parinti, mai nerabdatori din fire, cu siguranta ar vrea sa sara *#-o d'oh!Spun asta pentru ca cel mic are uneori darul de a te face sa slabesti un kilogram pe ora, te storci de-a dreptul cu ultimele tale forte ca sa ii raspunzi si sa il multumesti pe micul detectiv. Recomandarea mea: RABDARE!

Este normala etapa si trebuie sa le fim alaturi, este una dintre cele mai importante etape, de altfel. Acum copiii nostri au o mare capacitate de a acumula informatii noi de care ar fi bine sa profitam. Ca in orice, temelia este importanta. Satisfa-i curiozitatea celui mic si invata-l lucruri noi cu zambetul pe buze, asa ii vei inspira si dragostea pentru invatatura si descoperire de care mai tarziu, la scoala, va avea mare nevoie.

Parintii care sunt sau au trecut deja prin aceasta faza stiu despre ce vorbesc, dar propun sa oferim si "novicilor" o mostra, asa, ca sa ii pregatim pentru ce urmeaza.


Ema: Mami, de ce plange Molgan? (Morgan e un ursulet din desenele animate)
Eu: Pentru ca il doare burtica.
Ema: De ce doale bultica?
Eu: Pentru ca ii este foame, are burtica goala.
Ema: De ce este foame?
Eu: Pentru ca a fost afara si s-a jucat si nu a mers la masa.
Ema: De ce nu a mels a masa?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Si tot asa pana cand se termina desenele respective... Apoi o luam de la capat cu urmatorul. Ideea e ca poate fi obositor, dar e frumos. Iar copilul poate invata lucruri importante din aceste serii de intrebari-raspunsuri. De exemplu, Ema stie ca nimeni nu plange fara motiv, ca trebuie sa manance daca nu vrea sa o doara burtica, etc.

Asa ca, dragi parinti, acordati-le maxima voastra atentie! Ce ii invatati, cu aceea vor ramane, nu tratati superficial "problema"!

25 de comentarii:

  1. Paun Loredana4/04/2013

    Multa rabdare iti va trebui cand copilul tau incepe cu intrebarea : De ce ? In cazul meu , au trecut multi ani de atunci , dar culmea imi aduc aminte si acum intrebarile lui Ciprian . Una din intrebarile care m-au incuiat efectiv si greu i-am dat un raspuns evaziv a fost : mama , daca Dumnezeu le-a facut pe toate, pe Dumnezeu cine l-a facut ? si eu am ramas masca la intrebare si i-am raspuns mai tarzior : Dumnezeu este asa de puternic incat s-a facut singur ! Iar Ciprian s-a uitat asa cu o privire de om nedumerit si continua cu , comentariul : deci sa inteleg ca este mutant ? Si replica mea : Posibil ca da ...ce sa ii mai fi spus , caci efectiv nu stiam ca sa ii mai raspund .Si cand ma gandesc ca avea doar 3 ani !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ana Naghi4/04/2013

    Succes! :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ana Naghi4/04/2013

    Si eu ma astept la intrebarile astea, deja au inceput :))) Sa te tii! :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce-i drept inca nu sunt parinte , dar voi lua in considerare ceea ce ai spus in articol! Imi va fi cu siguranta de ajutor! :) Multumesc,Ana!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea,eu am cam uitat ca fetele mele sunt mari si eu tinerica am crescut odata cu ele...dar ma gandesc de pe acum ce ii voi raspunde lui Denys la intrebarea De ce?
    Tin minte ca fata mea cea mica avea vreo 3-4 anisori si mai vroia o "coca" si am gasit-o intr-o zi in genunchi se ruga de barza,care statea pe sura,sa-i aduca o "coca" atat s-a rugat de ea de a inceput sa planga si nu intelegea de ce barza nu-i raspundea,eu atunci i-am zis ca fiecare familie are o barza si ca barza aceea nu era a noastra atunci ea ma intrebat si -barza noastra unde e? eu i-am zis ca a noastra a fost bolnava si a murit :) De atunci daca venea cineva cu copil mic tot il ruga sa vorbeasca cu barza sa-i aduca o "coca".
    Denys e foarte istet si iute...nu stiu ce-o sa ma fac cu intrebarile lui :D Deja ma intreaba "mamy da dit?" adica "mamy da de ce"...nu pot vorbi nimic ca deja intelege :)
    pupici si numai bine :-*

    RăspundețiȘtergere
  6. Dinu Anamaria4/04/2013

    Perioada 0-3 ani este perioada in care copilul asimileaza multe informatii, are multe curiozitati si de aici apar multele ocazii de a intreba "De ce?", trebuie sa dam dovada de rabdare si sa le raspundem cat mai detaliat.
    Fetita mea de 2 ani intreaba acum foarte des: "Ce faci aici?"

    RăspundețiȘtergere
  7. Al meu nu a trecut prin etapa asta si nici nu cred ca va trece. Are o imaginatie tare bogata si isi imagineaza el singur de ce, iar cand il mai intreb eu cate ceva rade si-mi zice: " Of mai prostutico ( a invatat de la Winnie) nu stii ca...?" Cand ii atrag atentia asupra unui lucru, nu-l mai face, dar are obiceiul sa ne zica si el noua daca-l facem si noi :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Ana Naghi4/05/2013

    Ce tare! Etapa asta nu-i musai sa fie insotita de un "de ce" verbal, unii copii- cum probabil este si cazul lui Mario- isi pun intrebarea lor insisi, mental

    RăspundețiȘtergere
  9. Ana Naghi4/05/2013

    Stiu, eu ii spun Emei ca merg la bucatarie sa fac mancare si totusi, la fiecare 2 minute, ea ma striga din dormitor: Ce faci dincolo? :))))

    RăspundețiȘtergere
  10. Ana Naghi4/05/2013

    Stiu, Lucica, am obsevat ca puii de om din zilele noastre sunt extrem de inteligenti! Si totusi, la scoala, dezastrele se tin lant...De ce? Hai ca pun si eu aceeasi intrebare... Pentru ca nu li se acorda suficienta atentie de la parinti, nu se discuta cu ei si nici nu li se arata partea frumoasa a invataturii. Off

    RăspundețiȘtergere
  11. Ana Naghi4/05/2013

    daca uiti, iti dau un Refresh la momentul potrivit! Glumesc. Dar vei trece prin etapa asta si iti vei aminti- sper eu- acest articol.

    RăspundețiȘtergere
  12. Spunsieu4/05/2013

    Copii au totusi o logica de fier, nu-i prostesti servindu-le un raspuns la nimereala. De ce-ul acela e ii duce de fapt in miezul problemei.

    RăspundețiȘtergere
  13. Spunsieu4/05/2013

    "De ce" oare am scris copii in loc de copiii?

    RăspundețiȘtergere
  14. Ana Naghi4/05/2013

    :)))) Dn graba si din repezeala, nu imi fac nicio grija in privinta ta: stii gramatica :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Ana Naghi4/05/2013

    Tocmai de aceea! Ai un om in devenire in fata ta, cu un inceput promitator, nu iti bate joc de el! Urasc raspunsurile de genul "de-aia"!!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Noi suntem la etapa replicilor..orice i-as spune, ca e de bine, ca e de rau ma intoarce fix cum vrea el, lucru care ma bucura tare mult, pentru ca simt cum i se invart rotitele, doar de dragul de a ma contrazice. De multe ori intentionat il provoc, sa vad ce ii mai trece prin minte.

    RăspundețiȘtergere
  17. Nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa ma astepte :))) norocul meu ca sunt calma si rabdatoare :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Ana Naghi4/05/2013

    Super! O sa iti fie mai usor, eu am invatat rabdarea alaturi de Ema :)))

    RăspundețiȘtergere
  19. Ana Naghi4/05/2013

    Cu siguranta faptul ca are propria opinie e un lucru bun! Nu mi-ar placea un copil care sa zica mereu: da, mami!

    RăspundețiȘtergere
  20. off,Ana....de multe ori nici noi nu putem gasi un raspuns la intrebarea De ce? chiar daca ne-o punem noi :) sau cel putin in cazul meu D am multe intrebari si nu le gasesc raspunsuri :(

    RăspundețiȘtergere
  21. Ana Naghi4/05/2013

    Lucica, nimeni nu le stie pe toate, stai linistita! Dar exista atatia parinti care raspund cu "de-aia" in loc sa raspunda asa cum ar trebui, incat ma supar! Sau care le spun copiilor cand sunt la scoala: invata acolo sa treci...doar atatea pretentii avem de la viata?

    RăspundețiȘtergere
  22. copilul asteapta de la parinti un raspuns "clar" nu "de aia" asta nu-i un raspuns bun pentru copil...
    daca nu-i incurajam,noi parintii,pe copii sa invete atunci cine o va face? nu putem sa fim nepasatori

    RăspundețiȘtergere
  23. Mioara Hus4/08/2013

    Noi suntem acum la a doua etapa a "de ce"-urilor. Avand in vedere situatia noastra mai speciala sau diferita, ca sa zic asa, ma bucur ca exista aceasta perioada si ca pune aceste intrebari cand are nevoie de mai multe lamuriri sau pur si simplu din curiozitate.

    RăspundețiȘtergere
  24. Si eu am o finuta care trece prin aceasta etapa :)) m-a intrebat odata de ce nu vreau sa o duc sa se intalneasca cu Mickey iar eu panicata ca va incepe sa planga am chemat-o pe mama ei :))

    RăspundețiȘtergere

Comenteaza cu bun simt!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.