joi, 16 mai 2013

Credit de nevoi personale: un vis devenit realitate

Cred ca stiti deja ca - de mai bine de un an- am reusit sa imi cumpar casa mea, acel ceva la care am visat dintotdeauna. Nu a fost usor, insa am satisfactia imensa ca am facut-o noi(eu si sotul), niciunul nu este copil de bani gata si nici nu a primit vreo mostenire de la vreo matusa celebra... 


In vremuri in care a mai avea economii poate fi considerat o utopie, iar de investitii parca nici nu indraznim sa mai vorbim, e de la sine inteles ca vrem-nu vrem., ajungem sa aplicam pentru credite bancare. Pentru noi, oamenii de rand, este imposibil sa asteptam pana strangem gramada suma necesara pentru o investitie sau, mai grav, pentru rezolvarea unei probleme urgente. Un exemplu concret: eu castig net 630 ron lunar, iar pentru un apartament mediu, sa spunem in valoare de 40.000 euro, cam cate vieti mi-ar trebui sa astept pana sa imi cumpar casa din salariu?! Si vorbim de situata in care ar trebui ca din salariu sa si traiesc: sa cumpar  alimente si sa platesc facturi, ca de restul: haine, vacante, mofturi nici nu se mai pune problema...Cine si le mai permite si pe astea?!

Revenind la creditele noastre, sa va spun pe scurt cum am reusit sa ne cumparam noi casa. Simplu pentru noi, pentru altii imposibil de gandit, daramite de pus in practica: eu si sotul am stat cu chirie 7 ani. Au fost momente(acum vreo 5 ani), cand ajunsesem sa dam 270 euro lunar pentru o garsoniera semidecomandata... Au venit vremuri mai bune in carierele noastre, cand am reusit sa punem de-o parte, intr-un cont de economii jumatate din pretul casei noastre. Habar nu aveam ce sansa va aparea, noi strangeam ca furnicile, renuntand la cluburi, vacante in afara sau alte lucruri de care altii de varsta noastra au profitat. Cand ocazia s-a ivit, nu am stat pe ganduri, am stiut ca in viata nimic nu e intamplator si orice sansa trebuie speculata, asta inseamna de fapt norocul despre care unii cred ca pica din cer, ca ploaia. Asa ca am cautat online cele mai bune oferte de credite, am cantarit bine conditiile, am fost realisti si am judecat daca ne permitem sa accesam un credit nevoi personale si , in cele din urma, iata-ne semnand contractul si plecand acasa cu cealalta jumatate a sumei. Visul nostru devenise realitate: aveam cele doua jumatati care impreuna construiau casa noastra.Nu pot exprima in cuvinte multumirea sufleteasca din acel moment!

Am accesat creditul pentru o perioada de 10 ani, din care aproape 2 s-au scurs. La sfarsit voi avea satisfactia ca am realizat ceva, cu sacrificiu, ca e al meu si ca am ce lasa copilului meu. Si nu, nu e gandire comunista, aceea cu simtul proprietatii! Voi spuneti-i cum vreti, eu ii spun dragoste parinteasca: nu imi doresc ca fata mea sa treaca prin ce am trecut noi platind sume imense pe chirie si agonisind totodata, sa traiasca realizandu-se pe plan personal si profesional, nu repetand sacrificiul nostru. Ce zici, merita sa te gandesti la un credit? Esti multumit cu ce ai acum?

8 comentarii:

  1. eu inca nu imi permit sa ma gandesc la o casa a mea, dar pe viitor, cu siguranta voi apela si eu la aceasta solutie. in ziua de azi, pentru un om obisnuit, mi se pare imposibil sa-ti cumperi un locusor al tau cu banii cash.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ana, povestea noastra e foarte asemanatoare, doar mici diferente sunt (noi am avut creditul pe 25 de ani, initial, acum am reusit sa reducem la 10); noua ne pare foarte greu dar stim ca merita si ca alternativa nu aveam!

    Nu as sfatui pe nimeni sa faca un credit dar, atunci cand tragi linie, asa cum spuneai si tu, daca nu ai nicio mostenire, nicio alta sustinere si ajungi sa dai pe chirie cat ai da la rata casei personale, iti iei inima-n dinti si faci pasul!

    Sa va bucurati de casuta voastra, sa o stapaniti sanatosi si in buna intelegere!:)
    Te pup, draga mea!
    Ilda

    RăspundețiȘtergere
  3. este de ajutor la nevoie :)
    noi am fost plecati la munca in strainatate si asa am reusit sa facem ceva :)
    pupici :-*

    RăspundețiȘtergere
  4. Ana Naghi5/16/2013

    Asa este. De plecat nu avem cum sa plecam toti, iar eu, una, nu as putea lucra in afara tarii, sunt prea atasata de familie ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ana Naghi5/16/2013

    Draga mea, totul e sa speculezi momentul potrivit. Iti doresc ca acesta sa fie in viitorul apropiat! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ana Naghi5/16/2013

    Stiam eu ca sunt multe lucruri comune! ;) Nu mai suprtam ideea de a da mii de euro anual pe nimic...ca de multe ori, 90% din ce era in apartamentele inchiriate era al nostru...Multumim pentru urare, la fel va dorim! Si sanatate, sa muncim sa le putem duce pe toate! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Camelia Anca5/17/2013

    Si eu stau in chirie si stiu cat este de greu. Ma bucur ca tu ai reusit in cele din urma si ai un loc al tau. Pentru o locuinta se merita sa accesezi un credit de nevoi personale.

    RăspundețiȘtergere
  8. Totul e sa stii cand e momentul potrivit! Succes! :)

    RăspundețiȘtergere

Comenteaza cu bun simt!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.